miercuri, 23 decembrie 2015

Revizie 2015

Hei,  blogule drag!
Nu ti-am mai scris de multa vreme ce e cu mine si imi doresc asa tare sa ma linistesc, sa imi ordonez gandurile, starile, sentimentele, viata. Mi-as dori sa ma pot privi asa cum privesc eu peștii in acvariu, caci am uneori senzatia ca nu mai stiu sa ma privesc, ca nu mai vad dincolo de exterior.
Cum de am ajuns sa plang decat din nevoia de a –mi descarca sufletul de fiecare lucrusor? Fiecare lucrusor trebuie descărcat din sufletul meu?
Am reinceput sa iau legatura cu oameni atat de importanti mie, in prezent sau in trecut...oameni carora le-am gresit si poate chiar le-am calcat inima cu un picior in care-mi tineam mandra pantoful de dans.
 Neom. Cum sa fug de acest cuvant?
Se apropie sfarsitul anului acesta si in ultima perioada mi-am tot analizat „bijuteriile” din cutia sufletului meu. M-am tot intrebat de ce am respirat tot mai greu, de ce-mi expir starea cu atata greutate?

Ce naiba?
Raspunsuri:
Eu am realizat un lucru care ma face uneori sa ma simt asa nenorocita.
Am cunoscut pana in prezent tot felul de persoane iar cele care mi-au atras atentia, interesul, curiozitatea, au avut intotdeauna de suferit. Ce fac eu de fapt? Ma atasez, ma atasez de oameni repede, oameni care-si exprima trairile cu privire la mine. Sunt un om care iubeste sa i se acorde atentie, o atentie intretinuta pe cat de mult posibil. Sunt un om egoist, un om care azi spune play si maine sau poimaine sau oricand, spune stop, indiferent cat de tare doare acest stop pe celalalt. Am observat de altfel, ca mi-e tare greu sa recunosc faptul ca intretin atat de bine trairea celui din fata mea, incat atunci cand mie nu-mi mai face bine si vreau sa opresc, incerc sa ma scutesc de vinovatie. Deja ma doare prea tare faptul ca nu imi e mie bine, de ce as mai vrea sa-mi maresc cantitatea de fructe pline cu viermi din cosul sufletului? Neom.
Am ranit cu atitudinea asta, cu felul asta de a fi, atatia oameni si mi se rupe sufletul cand imi amintesc... Anul asta a inceput distrugand doua suflete cu atitudinea si dorinta mea de a trai diferit. Pe langa asta, am cam izolat usa mea spre prieteni/prietene. M-am baricadat cu un numar limitat de oameni intr-o singura camera. Am invatat sa lupt cu mine, sa lupt cu povestea scrisa pe acea pagina a vietii. N-am ars-o, nici macar n-am rupt-o, pur si simplu, am dat pagina. Am invatat sa traiesc cot la cot cu indiferenta si recunosc, mi-a fost bine o perioada. M-am stabilizat.
Pe parcurs? Pe parcurs, l-am cunoscut cu totul, pe omul minunat langa care Dumnezeu a avut bunavointa de a ma aseza. Nu ma pot impaca cu ideea ca il merit. Nu simt ca il merit, simt ca ma ia tremuratul doar la gandul ca l-as putea rani, asa cum am tot facut o viata cu toti... Ma imbolnaveste gandul obsesiv ca n-am trait un an in care sa fiu corecta, buna, blanda, iubitoare, sincera cu toti cei ce mi-au aratat, si chiar oferit ,sufletul lor, trairea, pasiunea.
Cu toate astea, Dumnezeu mi-a oferit anul acesta, oameni extraordinari, oameni de la care am invatat, oameni de la am inteles cat gresesc.
Imi pare rau si stiu, cu intreaga mea fiinta, ca nu sunt suficiente aceste cuvinte.
Imi pare rau pentru ca te-am ranit pe tine si pe tine si pe tine si pe tine si....
Regret ca anul acesta cuvantul meu a fost NEOM. Si nu pot sa schimb nimic. E al naibii de bine imprimat peste calendarul 2015 prins in pioneza, in coltul inimii. 
In alti ani, as fi inceput deja sa promit chestii, sa promit ca voi fi altfel, ca va fi bine. Nu, anul asta nu promit nimic. Dar vreau sa incerc sa nu mai tarasc suflete dupa cum simt eu, o sa incerc sa fiu blanda, corecta, iubitoare, sincera, buna...O sa fac tot ce pot!

Doamne, da-ne un an bun! 

miercuri, 14 ianuarie 2015

Sufletul pereche

Pitic,
Îți scriu ție, în sfârșit, pe acest blog. Îți scriu căci 14 a devenit parte din noi. Tu și cu mine, da, noi.
Noi, acest noi, care eu nu credeam ca va exista vreodată în viața mea.
Nicio secundă nu mi-am imaginat că există un om ca tine!
Când închid ochii și-mi amintesc 14-le nostru, 14 iunie 2014, îmi amintesc cum am trăit acea seara pe nerăsuflate, ca într-un vis intens din care nu-mi doream sa ies. Si n-am ieșit din vis. Am simțit cu toată ființa în acea seară. Te-am simțit cu toată ființa. Te simt și acum și au trecut luni.
Da, puiule de om, te voi simți și după ce vor trece anii. Indiferent ce se întâmplă între noi, tu înțelegi ca nu schimbă cu nimic ce simt pentru tine?
Te iubesc, iubire!
Iartă-mă pentru toate prin care te-am făcut să treci până acum, deși îmi vibrează și bătăile inimii și de multe ori nu-ți arăt asta.
Băi, știi cum te văd eu pe tine?
Tu, acest tu ce-mi urmărești acum cuvintele, ești cel mai bun om pe care îl cunosc, singurul om ce și-a păstrat copilăria și-și folosește atunci când trebuie maturitatea. Tu ești singurul om de care m-am îndrăgostit în mai puțin de 24 de ore :))
Tu ești cel mai pur om, cel mai sincer, cel mai pufos.
Știi ce e minunat? Că tu tocmai pe mine m-ai ales. Tu tocmai pe mine ma iubești.
Nu voi înțelege niciodată ce te-a făcut să fi atât de sigur în ceea ce mă privește.
Tu ai dat tot, dar tot ce ai avut ca să-ți fiu suflet pereche, ca să-ți fiu prezență atât fizică cât și sufletească.
Îți voi mulțumi întreaga-mi viață pentru tot ceea ce ai făcut tu pentru mine, acest tot de care aveam nevoie dintotdeauna, acest tot pe care doar tu, piticania mea minunată, mi-l puteai oferi.
Nu vreau să-ți fiu vreodată durere, chin, suferință!
Te iubesc și tot ce îmi doresc e sa fi fericit, să-ți vibreze sufletul toată viața!

miercuri, 30 ianuarie 2013

Pacat ca nu prea mai scriu de lucruri frumoase aici...
Dar simt nevoia sa scriu,sa scriu,caci ma doare....
Ma doare si nu inteleg de ce nu ne lasa o data in pace? De ce au crezut ca suntem atat de legati de ei? Nu s-a vazut falsitatea,ipocrizia? 
Intotdeauna au fost doua tabere,nu suntem noi vinovati de "dezbinare".
Nu aveti de ce sa credeti lucruri urate despre noi,lucruri tradatoare;n-am tradat cu nimic,am facut doar ceea ce ne place sa facem,am muncit dublu,am dansat mai mult ca oricand...
Voi habar n-aveti ce inseamna sa ai 3 repetitii pe saptamana,sa cheltui bani,sa ajungi noaptea acasa,sa ingheti de frig in statie...voi habar nu aveti,pentru ca voi nici macar nu erati prezenti la una dintre repetitii.Cum puteti vorbi? Cu ce drept atacati,cand noi am fost acolo mai mult ca voi?
Ar trebui sa va fie rusine! 

miercuri, 31 octombrie 2012

Doamne,


  • Nu sunt deloc un om bun.

Da,zambesc si poate ca eman energie pozitiva,dar zilnic pacatuiesc cu gandul,sau cu fapta,zilnic gresesc fata de oameni,dar mai ales fata de Dumnezeu.
Si-mi pare rau si vreau sa ma schimb si sa fac sa fie bine.Si vreau,dar ma pierd repede.
Doamne,iti multumesc pentru tot binele pe care mi l-ai dat si mi-l dai,desi nu-l merit pe deplin.Doamne,iti multumesc pentru parintii pe care ii am,care au facut sa imi fie mie bine,intotdeauna inainte lor.Iti multumesc ca mi-ai dat un suflet ce-l tin de mult incarcat cu iubire si iti multumesc,Doamne,si pentru "grelele" mele de adolescenta pe care le am acum pe suflet,pentru ca fara durere n-as pretui blandetea si bucuria unei reusite.
Si nu in ultimul rand,Doamne,iti multumesc ca mi-ai dat sufletele astea,ce imi poarta de grija,carora eu le spun prieteni.De nu-i aveam pe ei,eram probabiil,un om pierdut,inchis in intunericul tacerii. Dar Tu,Doamne,mi-ai dat totul ce-l are un muritor,printre care si acesti protectori pe care o sa ii ocrotesc si eu.
Iarta-ma Doamne,caci ego-ul meu rasuna in mine,si 
nu m-a lasat sa-ti inchin toate Tie.

luni, 14 mai 2012

Dorinta de a ma cauta...

ma simt...
Ciudat.
Ma simt bruneta,cu ten masliniu,
Sunt schimbata pe de-a intregul.
Sufletu-mi un cameleon:
Ba blondut si plin de raze de lumina,invalui de fericire..
Ba inchis,inchis de tot,plin de intunecimi: nervi,suparari,nemultumiri,nelinisti...Ce-i cu atata neliniste?


Ah.

Iesita prin geam,ma intind cu ganduri invechite spre cer:
"vreau sa ma invelesc cu voi,norii mei albi...imi lipseste asa mult protectia voastra,inocenta mea."
Multumire?
Fericire?
Sau tristete?
Cum ma simt eu de fapt?
Imi tot inghit in sec,propriile ganduri si raman tacere. Eu sunt singura ce ma pot ajuta,asa ca voi mi-ati sti inutil gandurile...nu le-ati gasi rezolvare. Poate doar una brusca,in fata careia eu tremur.
Tacut.
Tacut e ,parca, tot sfarsitul asta de primavara.
Avantata in doruri nescrise,imi macin sufletul de dorinta de a ma cauta.
dorinta de a ma cauta odata.

duminică, 6 mai 2012

Noi emotii

6 mai?
Ce simt?
Frica. Frica sa nu dezamagesc noul grup de dans. 
Mi-e frica rau,caci parca ma urc pentru prima data pe scena... 
Am emotii.
Dar nu mi-a pierit credinta: Doamne,ajuta-ne sa fim apreciati pentru munca noastra! 

luni, 23 aprilie 2012

Si nu stiu pe ce drum sa apuc...

Hei,
Au mai trecut 4 luni. 
Si mi s-a facut iar dor. 
Cine sa ma mai inteleaga? 
Mi-e asa frica,increderea-cine stie pe unde mi-a fugit?; ma simt franta.
Franta atunci cand gandesc prea mult.
Am primit o palma de realitate azi. Lucrurile nu stau asa cum cred eu.
Si astfel,am incheiat subiectul. 
Sa invat oamenii sa iubeasca dansul, sa traiasca prin el? 
Cine stie? Poate candva,odata,in acel viitor indepartat.
Acum nu. Ma grabesc. 
Trebuie sa invat sa castig increderea oamenilor. 
Cine sunt eu sa ies in fata lumii fara pic de incredere?
Ciudat,dar visez in continuare cu ochii deschisi.
Imi doresc,enorm de mult,dar de unde sa incep? De unde? 
Sunt sigura ca e o luminita pe undeva,dar vreau sa se arate,pana nu e prea tarziu...

joi, 22 decembrie 2011

Porque estas aqui cuando yo necesito...

Uneori am impresia ca nimic nu merge bine. Parca mi s-a dus optimismul ala care rasuna din gura mea printre oamenii din jur: " Hai capul sus" " O sa fie bine" " O sa treaca.Ai rabdare." 
Unde e? 
Unde e optimismul acum? 
Adevarul e ca mi-e frica. Mi-e atat de frica sa nu fiu trista in sarbatorile astea. Inseamna prea mult pentru mine,ca sa le pierd si sa nu ma bucur de ele. Si poate ca sunt egoista,dar am nevoie de o minune. 


Dar vorba ta,duce undeva si starea asta. Merita sa ai o zi grea,trista,plictisitoare,ca apoi spre seara sa te inveseleasca un "ninito". 
Baietelule, hai sa iti spun alt secret de al meu: de cand vorbesc cu tine,de cand ti-am castigat increderea,de cand ma faci sa rad,sau ma enervezi >:) de atunci ma gandesc la doua lucruri: 
unu: ca parca as vrea sa te am in fata ochilor si sa iti vad buzele miscandu-se atunci cand imi vorbesti,sa iti citesc ochii,sa te dezvalui. 
Insa...
doi: parca as vrea totusi sa ramai acolo,in fata calculatorului,citindu-ma,caci am o teama ca se va pierde distractia asta dintre noi. Sa ramai acolo,ninito,sa nu te vad,dar sa ma faci sa zambesc. 
Ciudat,nu? 
Da,si totusi n-ai cum sa ma "furi":)) 
Iti multumeste ca esti acolo cand trebuie, 
Micuta.

miercuri, 14 decembrie 2011

Uneori imi vreau faramele de clipe inapoi

Blogule, mi-a venit sa te caut iar. Si asta,da,e datorita lui Tinkerbell.


Vreau sa fie decembrie,cu adevarat decembrie. Vreau sa ninga,sa am mainile sloi,sa ma uit la obraji rosii pe strada si n modele de manusi si caciulite.
Nu e bine ca am ajuns sa imi fie dor atat de tare,de amintiri trecute,persoane trecute,clipe trecute...ma pierd prea repede cu privirea si parca in ai mei ochi e un mare deal plin de zapada,pe care te dai oricand cu sania,dar asa de greu ajungi jos,incat renunti sa mai incaleci sania.
De as uni la o masa,toate persoanele care imi vin in cap,ce frumos ar fi...
Mi-e dor rau de tot de mama.
A fost atat de ciudat. Nici nu cred ca eram constienta,nu vroiam sa imi dau seama de durerea ei. Am ramas nemiscata,ramanand doar cu certitudinea ca totul e bine si ca va fi bine. Dar cine imi da certitudinea? Sufletul? Si ce stie sufletul de fapt?
Nu,nu merge asa.
Pacat de decembrie.
Lucrurile nu merg atat de bine...

marți, 27 septembrie 2011

Senzatii din plinatatea diminetii...

Ma macina amintirile,toamno!
Nu esti toamna mea,dar totusi ramai "toamna".
Banala senzatie mai am si eu...senzatia ca trebuie sa te intorci,sa-mi vorbesti,sa imi inghete mainile,ca si acum de altfel...

Fluturas,ramai totusi,pentru mine,pentru totdeauna,cu albinuta ta jalnica.
Cine intelege iubirea? 

marți, 19 iulie 2011

.

Ai fost un nenorocit.Cel putin in a mea privinta.
Asta e pretul cand te indragostesti de fiinte fara suflet.


Mi-e frica,caci ajung sa urasc barbatii pentru absoluta lor ipocrizie. 

sâmbătă, 28 mai 2011

Hei blogule,stiu ti-a fost dor de mine.Si mie mi-a fost,dar sti ce? Ai ramas un mic copil de 14 ani blogule...un mic copil ce n-a dat si nici nu va da cu capul de greutati.
Ce vorbesc eu aici? Blogule Tu esti Eu.eu cea de 14-15 ani.
Nu mai sunt in stare sa scriu mult,sa scriu tot,ca inainte.Simt ca nu mai pot sa mai scriu,simt ca degeaba scriu. Am invatat ca in viata e important sa faci ceva mai mult decat sa scrii randuri,decat sa le insirui
Nu,nu te sterg blogule.Nu meriti asta.Nu merit asta. Esti una dintre bucatile alea importante din viata mea.
Asa cum a fost si el.Nici acum nu inteleg pentru ce m-am chinuit atata timp.Dar cred ca imposibilul ala imi placea. Si chiar daca amintirile raman amintiri,chiar daca raman miile de kilometrii,chiar daca privesc uneori in urma, stiu ca ai existat si ca o sa fi mereu acolo. Si chiar daca n-o sa fi,o sa ai locul tau pe fiecare acatist,in care  ma rog pentru toate persoanele importante din viata mea sa fie sanatoase si fericite. Intelegi? Sufletul tau,vechea mea dragoste de vara,ma va urma oriunde.
Asa ca iarta-ma tovaras drag,caci ti-am sugrumat sufletul pana cand a fost nevoit sa ma urmeze. Iarta-mi nervii,iarta-mi neseriozitatea,iarta-mi copilaria,iarta-mi obsesiile,iarta-mi NEpunctualitatea,iarta-mi vocea din telefon, iarta-mi lacrimile,iarta-mi gara,iarta-mi microbuzul ce a intarziat,iarta-mi timpul,iarta-mi ticaitul inimii,mesajele cu "te iubesc" si sufletul imposibil.
Desi ma intorc peste o saptamana in aceeasi gara,desi o sa vad scaunul ala,mersul trenurilor,holograma ta...Desi...nu mai e nimic.
Mai sti cum am aparut in viata ta? Eu mai stiu cum ai aparut tu in a mea. Tocmai de asta nu mai astept nimic.Iarna nu m-ar ierta.Vara trecuta ti-as fi spus ca ai fost valul pe care il asteptam. Vara ma iarta pentru tot. Vara mi-a luat,mi-a dat,mi-a luat.Vara e imposibila.E la fel ca tine.
Dar gata...
Imi cer scuze blogule,pentru rara mea aparitie pe aici.
Scapare? Nea. Sfarsit :-)

vineri, 15 aprilie 2011

Eu sunt...

Datorita Alexei Lola,m-am gandit la o noua postare. Ce sunt? Cum sunt? Cine sunt?
Eu sunt...
1. o copila visatoare
2. o indragostita ciudata
3. un suflet ratacit prin vara
4. 24 de stropi de fericire intr-un pahar plin cu viata
5. un fluture alb in padurea mea
6. o fata de 16 ani zapacita si tacuta in acelasi timp
7. teama 
8. zambet
9. cel mai frumos 27 decembrie
10. o dorinta pusa imediat dupa ce o stea cade
11. o minune in bratele altei minuni
12. un dans nesfarsit pe scena sufletului meu
13. un om care ar scrie la nesfarsit chiar daca ar trebui sa schimbe zi de zi creioanele
14. o statie de tren in care nu opreste decat un singur tren
15. glascior nevinovat dintr-un 9 septembrie 1994
Loading...